what we love

a little bit of heaven

Piese din trecut

Si nu plang pentru fostele atasamente,nu ma plang nici macar c-am aruncat cateva regrete,nici nu vreau sa fac persoanele ce mi-au compus trecutul sa regrete ca nu le mai frecventez prezentul.Acum cunoscut tipologii,aproape ca stiu de ce sa fug si langa cine pot sta.Rad de ceea ce in trecut ma lovea tare si inca ma infrupt din mirosul vechilor esecuri,savurez fiecare pas inainte cu riscul de a ma impiedica,nu ma mai tem de voci ridicate sau priviri aspre.E ciudat cum incerc sa vad o parte buna de fiecare data cand o dau in bara ,sufar de un optimism sadic ,dar cred ca el imi mentine firul de supravietuire.In drumul meu spre necunoscut ,ma mai asez adesea comod privind din perspectiva a ceea ce a fost ; si ce a fost ? nu pot incadra si nu pot numi,dar stiu ca nu s-a terminat.va continua si maine ,iar eu ma voi trezi dintr-o fictiune indusa ,aproape perfecta..ma voi trezi din ce-am visat si voi trai ,dar nu ca si cum as dormi ci ca si cum mi-as juca propriul vis.

zicatoare.

Am actionat mereu din impuls,adesea prea intens m-am gandit la consecinte si am uitat sa traiesc.Am inlocuit toate pierderile cu noi experiente si succese,dar mi-am intarit instinctul de precautie.Am avut din tot de invatat,dar am repetat aceeasi greseala la nesfarsit,asa ca n-am mai numit-o "greseala" ,ci "decizie" . Am zambit cand trebuia sa plang,si am plans cand trebuia sa fiu fericita , am mers pe intuitie si m-am ridicat mai repede din piedicile puse de mine,decat de picioarele intinse ale celorlalti .N-am stiut ca circumstantele inconjuratoare sunt asa dure si nici ca valorile umane de astazi sunt asa de ... slabe .Mi-am creat propria lume ,din care ma trezesc mereu gata sa fac fata ...realitatii . Ma agat uneori de farame de fericire ,la fel cum ne agatam de ultimele 5 minute de somn,dimineata . Nu-mi pare rau si daca-mi pare rau stiu ca maine n-o sa-mi mai para rau .Stiu ca noaptea-i cel mai bun medicament ,cea mai buna trecere de la epuizare la o capacitate maxima. Fiecare persoana pe care o cunosc stiu ca ascunde ceva,a fost ranit de ceva si are in trecutul ei o amintire greu de inlaturat si mai stiu ca toti avem slabiciunile noastre,odata descoperite poti controla intreg mecanismul uman ... asta daca respectivul nu e vreo persoana ce aproape si-a cunoscut sinele ,capabil sa respinga orice gand sau fapta exterioara ce l'ar putea afecta

D'ale vietii...

Persoanele apropiate,oamenii care ti-au dovedit de-a lungul timpului ca's capabili sa te iubeasca fara sa astepte vreo compensatie,sunt persoanele pe care ne e cel mai usor sa-i respingem si sa-i izgonim ori de cate ori simtim nevoia sa ne descarcam.Consideram ca exista prea multa substanta si incarcatura afectiva la mijloc,ca legaturile-s prea stranse ca sa nu fie acceptata si cearta de azi,dar cu timpul ,asemenea usii din povestirea in care un tanar era rugat de tatal sau sa bata in usa cate-un cui de fiecare data cand isi pierde cumpatul, sentimentele pentru "acel cineva" pentru care esti capabil sa-nchizi ochii,se vor descompune si-n urma vor ramane gauri,urme adanci ,mai adanci decat ranile fizice. Parintii,prietenii adevarati,nu vorbesc de cunostintele alea care-s dragute cu tine doar pentru ca trebuie sau asteapta momentul sa atace,sunt aceia pe care-i ranim prin vorbe,fapte,priviri sau chiar si ganduri expuse. Adesea,suntem orbiti de conditia noastra umana si uitam sa ne bucuram de implinirile si reusitele lor. De ce?Doar pentru ca eu am azi o zi proasta sa nu zambesc pentru ca mama mea si-a facut analizele si-i sanatoasa? de ce sa nu las deoparte gandurile negre si sa fug in bratele prietenei mele , care -i indragostita si astazi a vorbit cu baiatul pe care-l place ? Pare penibil in aparenta,ahh... de parca lor le pasa cand sunt eu fericita,dar daca lor nu le pasa mie de ce sa nu-mi pese?Oamenii-mi hranesc cutia cu sentimente ,singura pot doar medita asupra lor si le pot clasifica ,astfel formand scara de valori cea mai importanta,scara persoanelor de pret din viata mea.

Sugar and love...