special people

E ciudat cum atractia de la primul contact vizual poate crea prietenii pe viata,sau cel putin a fost pana acum,sper ca se va mentine si in viitor.
Eram clasa a IIIa .Eu ,speriata si nedumerita,purtand clasica uniforma alb-albastru,iar ea o fetisoara dulce,doi ochi mari si expresivi cu o gura mica si o dantura ingrijita dar amuzanta in acelasi timp.Avea parul scurt si negru,foarte negru ,cu o silueta supla dar cu pometii proeminenti si cu doua gropite ,ce'mi pareau parca prea mari.Nu stiam prea multe,cert e ca mi'a intrat la suflet din primul moment.
Pe masura ce anii au trecut,am devenit tot mai apropiate,am plans impreuna ,ne'am certat si ne certam cam de 3 ori pe zi,dar nimic nu se compara cu portiile de ras de care avem parte cand suntem impreuna.
A...am fost mult prea subiectiva si am uitat sa mentionez despre cine spun atatea cuvinte frumoase,pe cine laud eu atat de tare..O cheama Alexandra ,cunoscuta sub apelativul Pitu,convietuim de aproximativ 7 ani ,iar circumstantele m'au facut s'o consider o persoana care pot spune ca mi'a marcat in mod pozitiv copilaria.

Tipic pentru noi,e nevoie de o introducere,o eticheta ,un ambalaj..Ma numesc Sorina si...am 15 ani.Imi schimb radical gandurile si ideile din minut in minut ,dezorientand persoanele din jurul meu.

Nu suport critica, mai ales atunci cand cineva vrea sa ma faca de ras. Nimic nu ma deranjeaza mai mult, nimic nu gasesc mai injositor si nedrept. Tin minte tot, pana cand mi se da posibilitatea de a ma razbuna(glumesc).

Am o memorie excelenta ...dar adesea mi se intampla sa uit ce am mancat la micul dejun.Nu'mi plac barfele,nu pun pret pe detaliile din viata altora ,nu agreez persoanele care se pierd in amanunte...
Mi se intampla sa fiu coplesita de lucruri fara prea multa importanta,plang ca un copil si parca mi se schimba total viziunile.Ranesc cu egoism,orgoliu,vorbe aruncate de neinteles si imi pare atat de bine cand mi se iarta.
Imi place sa cred ca am prieteni adevarati,si ma zbat sa-i mentin.Imi place sa pierd noptile cu ele ,sa arunc cu rasete si lacrimi,sa fim de neinteles .
Nu renunt la ceea ce'mi propun ,pentru mine scopul chiar scuza mijloacele,evitand sa aduc in discutie compromisurile.As fi ipocrita sa spun ca am o familie perfecta,sunt certata zilnic ca nu-mi fac patul ,ca nu am minte si cate alte motive,dar multumesc cerului ca'i am pe ei si nu i'as schimba pentru nimic in lume!
Sunt o feminista convinsa(rac) ,stiu cum sa impac regulile societatii cu regulile inimii ,si pe mine ma incanta rozul ,pantofii baby doll,parfumurile dulci,funditele si tot ce tine de "feminitate" dar stiu sa creez o bariera intre ce tine de domeniul asta si domeniul "mironosite".Consider ca toate femeile au asta in sange,cantitatea insa difera de la una la alta(pana si Nikita sunt convinsa ca este emotionata cand ...cand,va las pe voi sa va ganditi la un motiv care i-ar putea provoca aceasta senzatie),diversele ei forme ne insoteste fiecare clipa,ca motiv de mandrie sau umilinta.
As avea multe de spus...dar cred ca ajunge,cel putin pentru moment.